Rectocolita ulceroasă, o formă de boală inflamatorie intestinală, atacă în principal colonul și rectul. Această afecțiune se caracterizează prin inflamația continuă a mucoasei (stratul cel mai interior) intestinului gros, care în timp poate duce la formarea unor ulcere dureroase.
Din păcate, pe lângă disconfortul constant, rectocolita ulceroasă poate escalada spre complicații severe, unele chiar periculoase pentru viață, făcând urmarirea eficienta a bolii esențială pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Cauze si factori de risc
Rectocolita ulcero-hemoragica reprezintă una dintre principalele forme ale bolii inflamatorii intestinale, marcându-se printr-o inflamare specifică a colonului. Diferit de boala Crohn, care poate afecta întregul tract gastrointestinal, rectocolita ulcero-hemoragica este limitată la colon.
Deși cauzele exacte ale acestei boli rămân necunoscute, se consideră că are o natură poligenică și multifactorială. Factorii de mediu, o funcționare defectuoasă a sistemului imunitar și o anumită predispoziție genetică sunt văzute ca posibile surse ale bolii. Interesant, copiii născuți de mame diagnosticate cu această condiție prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala.
În studiile efectuate, antigenul leucocitar uman HLA-B27 a fost identificat la majoritatea pacienților cu rectocolita ulcero-hemoragica, deși această asociere nu sugerează o cauzalitate directă sau un risc considerabil crescut. De asemenea, alimentația poate influența evoluția bolii, dar se crede că are un rol secundar. Alimentele și antigenii bacterieni pot agrava starea mucoasei colonice, care în cazul pacienților cu această afecțiune este deja deteriorată și prezintă o permeabilitate crescută.
Afectiunea este cronică și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, atât din punct de vedere emoțional, cât și social. Această complexitate a factorilor implicati subliniază nevoia unei abordări atente și personalizate în tratamentul și managementul bolii.
Simptome pentru rectocolita ulceroasă
Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie a intestinului gros, cu simptome variate, influențate de gradul de severitate și de zona afectată. Simptomul cel mai comun este diareea sanguinolentă, adică scaune diareice care conțin sânge. Acestea pot fi frecvente și pot apărea atât ziua, cât și noaptea. Alte simptome includ dureri anale, senzația că defecația nu este completă și o nevoie urgentă de a merge la toaletă. În cazurile ușoare, unde doar rectul este afectat, simptomele pot include chiar și constipație, spre deosebire de diaree.
Colita ulcerativă poate să nu fie însoțită în mod obișnuit de dureri abdominale intense; când acestea apar, sunt de obicei sub formă de crampe localizate în partea inferioară stângă a abdomenului. Formele severe ale bolii pot aduce cu ele și alte simptome precum febră, frison, pierdere în greutate și o stare generală de slăbiciune.
Pe lângă problemele intestinale, aproximativ 30% dintre pacienți experimentează și manifestări extraintestinale. Acestea includ probleme articulare, reacții ale pielii precum eritem nodos, complicații oculare, afectări hepato-biliare, precum și riscuri crescut de osteoporoză, osteopenie și evenimente tromboembolice. Aceste simptome suplimentare reflectă impactul sistemului imunitar și al inflamației asupra întregului corp, evidențiind complexitatea și seriozitatea colitei ulcerative.
Diagnostic
Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie cronică a intestinului gros, diagnosticată printr-un proces metodic ce îmbină simptomele clinice cu analizele de laborator și investigații specializate. Printre simptomele caracteristice se numără durerea abdominală, diareea și sângerarea rectală. Pentru a confirma diagnosticul, se măsoară nivelurile anumitor markeri inflamatori în sânge, precum proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), alături de un număr crescut de leucocite și trombocite și prezența anemiei.
Calprotectina fecală, un indicator al inflamației intestinale, oferă indicii valoroase despre activitatea bolii, valorile sale crescând semnificativ în cazul colitei ulcerative. Este de asemenea folosită pentru monitorizarea răspunsului la tratament.
Colonoscopia este instrumentală în evaluarea colitei ulcerative, permițând nu doar observarea directă a leziunilor mucoasei, ci și prelevarea de biopsii pentru analize mai detaliate. Aceasta ajută la aprecierea extensiei și severității bolii și este buna în detectarea timpurie a displaziei sau cancerului colorectal, în special la pacienții cu risc ridicat.
Alte metode de diagnostic imagistic includ ecografia cu substanță de contrast și elastometria, care evaluează inflamația intestinală, și, în cazuri specifice când se suspectează complicații majore cum ar fi perforația sau megacolonul toxic, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară.
Diferențierea colitei ulcerative de alte condiții gastrointestinale similare este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat. Afecțiuni precum colitele infecțioase, sindromul intestinului iritabil, colita ischemică sau cea indusă de antiinflamatoare nesteroidiene necesită analize specifice, inclusiv teste pentru detectarea toxinelor bacteriene în scaun, pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.
Prin aceste metode complexe, medicii pot stabiliza un diagnostic precis și pot elabora o strategie de tratament personalizată, esențială pentru managementul eficient al colitei ulcerative.
Tratament pentru rectocolita ulcero-hemoragică
Rectocolita ulcero-hemoragică, o afecțiune inflamatorie a colonului, poate fi abordată prin diferite metode de tratament, adaptate în funcție de severitatea și extensia bolii. În cazurile ușoare sau moderate, tratamentul principal constă în utilizarea medicamentelor antiinflamatoare specifice tractului intestinal. Acestea pot fi administrate intrarectal, sub forma de supozitoare sau microclisme, eficiente pentru afectări localizate. Pentru cazurile mai extinse, medicația orală devine necesară, iar în situațiile critice se recurge la administrarea injectabilă a medicamentelor.
Pe lângă medicație, rectocolita ulcero-hemoragică poate necesita intervenții chirurgicale, mai ales când apar complicații severe. Un tratament chirurgical comun este anastomoza ileoanală, cunoscută și sub denumirea de procedura J-pouch. Aceasta implică crearea unei pungi interne din partea finală a intestinului subțire, care este conectată direct la anus, eliminând astfel necesitatea purtării unei pungi externe pentru colectarea fecalelor. În cazuri unde anastomoza ileoanală nu este viabilă, se poate efectua o ileostomie, creându-se o deschidere permanentă în abdomen pentru evacuarea fecalelor.
Monitorizarea continuă este de dorit în managementul acestei boli cronice, pentru a detecta și preveni eventualele recăderi sau complicatii pe termen lung, inclusiv riscul crescut de cancer de colon. Pacienții cu rectocolită sunt, prin urmare, supuși unor evaluări regulate, inclusiv endoscopii, pentru a asigura menținerea stării de sănătate și anticiparea oricăror probleme medicale asociate.
Această abordare integrată, care combină terapia medicamentoasă cu intervențiile chirurgicale și monitorizarea atentă, vizează îmbunătățirea calității vieții pacienților și gestionarea eficientă a simptomelor pe termen lung.